Vorbim despre somn atunci când în fiecare noapte corpul astral iese din corpul fizic, împreună cu EU-l persoanei. Pe pat, împreună cu corpul fizic rămâne și corpul eteric, altfel corpul fizic ar muri, s-ar descompune. Așa înțelegem somnul.

Noi înțelegem care e coraportul între starea de somn și veghe. Pentru unii, somnul e antipodul stării de veghe, dar pentru cei din Frăție somnul este continuarea muncii, într-o altă stare. Altfel somnul nu poate fi înțeles.  Nu putem ignora esența reală a somnului. Unele condiții pot diminua timpul de somn, dar asta nu înseamnă că somnul trebuie în genere exclus. În munți, la altitudini, somnul poate fi redus doar la 4 ore, dar această condiție e valabilă doar pentru o anumită altitudine, nu și pentru câmpii etc.

Când cineva spune că el nu are nevoie de somn, el minte. Există o maladie grea pe care o numim insomnie, dar omul trebuie să primească somnul ca pe ceva absolut normal. Fiecare stare de somn îl apropie pe om de Lumile Fine. Desigur, mulți adorm și-și pierd conștiința în somn. Există diverse stări de conștientizare a realității în somn, dar omului îi rămâne să-și cizeleze obiceiul de a nu-și pierde conștiința în somn. Omul trebuie să nu uite că plecând la somn el își continuă munca și să nu-și facă griji că prin asta el renunță la odihnă. Odihna se poate de obținut prin schimbarea activității centrelor energetice în timpul de veghe. De ex. trecerea de la munca fizică la cea intelectuală. Somnul e muncă, nu odihnă.

E mai rea starea când omul merge la somn fiind copleșit de pasiuni pământești și fără să gândească la Lumile Superioare. În acest caz, omul în loc să muncească în Lumea Astrală, el umblă năuc și rătăcit prin straturile de jos ale Lumii Astrale și noi știm cu ce ființe adeseori el se întâlnește acolo. Așa că trecerea în starea de somn trebuie să fie o etapă în care noi rămânem treji.