Învățătorul spune.

Învățătorul spune.

Lăudarea cutezanţei s-a răspândit pe larg. Cei mai mici discipoli au pornit pe calea căutărilor şi au venit la Noi pentru examinarea aspiraţiilor lor. Fiecare şi-a adus năzuinţele: „Eu voi distruge toate templele pămînteşti, deoarece adevărul nu necesită pereţi; eu voi iriga toate pustiurile; eu voi deschide toate închisorile; eu voi distruge toate săbiile; eu voi deschide toate căile; eu voi şterge toate lacrimile; eu voi înconjura toate tărâmurile; eu voi scrie cartea umanităţii: dar cel mai mic s-a întors către stelele strălucinde şi a spus, „Salut, fraţilor!” Şi în aceasta salutare a cutezanţei a dispărut ego-ul său. În această cutezanţă a salutului se va confirma calea Universului.

Munca poate fi divizată în 4 categorii:
       — munca de gen obligatoriu, lipsită de bucurie, care duce spre descompunere
-    munca inconștientă, care nu fortică Spiritul
-    munca onestă, conștientă și plină de dragoste, care dă roade benefice
-    munca nu doar conștientă, ci și sfântă, care este controlată de Ierarhia Luminii

Schimbarea tipului de muncă, amplifică forțele. Munca este o condiție necesară în aspirația spre perfecțiune. Munca care se face cu ură, nu e o tragedie doar pentru muncitor, ci ea intoxică toată atmosfera. Nemulțumirea muncitorului nu permite să se ajungă spre Bucurie și să perfecționeze calitatea. Mai mult ca atât – imperilul (toxină semienergetică ce se depune pe canalele sistemuluui nervos) îl face pe om să aibă tot mai multe gânduri negre și bolnăvicioase, distrugând impulsurile creative.

Poate să apară o întrebare – ce e de făcut dacă nu fiecare își poate găsi tipul de muncă în concordanță cu talentul și vocația sa?
Desigur, mulți oameni nu lucrează în domeniul lor firesc. Pentru a evita descompunerea în acest caz, există un remediu – conștientizarea și controlul energiei psihice. Experiențele în domeniul energiei psihice arată că cei care prelucrează pământul, agricultorii etc au rezerve foarte mari de energie. La fel și multe alte domenii ale muncii, amplifică sau cel puțin nu duc la pierderea puterilor, deaceea chiar și printre cele mai diverse tipuri de muncă poți să găsești forță benefică.

Nu e în firea noastră să judecăm cine lucrează mai mult sau mai puțin. E mai important Focul Creativ care arde în noi atunci când executăm munca care ne-a fost încredințată.
Trebuie să învățăm să lucrăm eficient. Acum mintea oamenilor e atât de confuză, încât se uită lucrul cel mai important – trebuie să lucrăm fără a ne gândi la rezultate. Trebuie să înțelegem corect – e necesar să ne învățăm să muncim cât mai calitativ, din dragostea față de munca în sine, dar nu față de rezultatele ei.

Doar când este în singurătate, când nu necesită avere, când nu lamentează, când este nerăbdător, doar atunci se bucură cutezătorul. Astfel vom începe traducerea Cărţii Noastre vechi a Cutezanţei. Când copilul se joacă cu un motănaş, mama se înduioşează de îndrăzneala lui, nedorind să observe că motănaşul este încă orb. Când tânărul se joacă cu sufletul sămaşului său, spectatorii se minunează de cutezanţa lui, neobservând  încătuşarea sufletului sărac. Când un bărbat denunţă adunarea judecătorilor, martorii admiră curajul lui, neobservând că îndrăzneala ameninţărilor este cumpărată de sunetul aurului. Când bătrânul se consolează printr-o derâdere a morţii, prietenii lui sunt înduioşaţi, neobservând că spaima a format grimasa batjocorii. Cutezanţă, de obicei, nu este observată de oameni, deoarece în esenţă ea este neobişnuită. Neobişnuinţa este o convulsie pentru inimi.Unde eşti tu, cel care ai învins? Unde eşti tu, cel care ai transformat convulsia într-un salt spre lumină? Auzi, cutezătorule! În adâncul nopţii mă voi apropia sa-ţi binecuvântez încălţămintea ta şi  voi presăra creştetul tău cu scântei de lumină, deoarece somnul cutezătorului este asemenea domolirii lăutei, când toate cele şapte strune sunt pline de mister, când somnul cutezătorului este asemenea liniştii înainte de furtună, înaintea de care chiar şi cele mai fine tulpini sunt nemişcate.Oare nu leul cutremură lumile cu urletul său? Nu, aceasta este cutezanţa care s-a trezit şi s-a desfăcut lotusul regal al spiritului. Fraţilor, să ne adunăm în sala bucuriei, floarea s-a deschis şi marea roată s-a ridicat. Bucuria Noastră va descinde în lumile de jos şi se va înalţă către Fraţii supramundani.Cântăm cutezanţei cel mai bun cântec.

1. Nu critica

Un prost poate să critice, să judece pe alții și să-și arate supărarea. Toți așa și procedează. În loc de a critica, încearcă să înțelegi de ce persoana a procedat anume în așa mod.

2. Laudă pe alții

Fiecare om se simte cea mai importantă persoană din lume. Nu le lua în seamă greșelile, dar laudă-le virtuțile.

3. Manifestați un interes sincer față de alte persoane.

Noi ne interesăm de alții mai mult atunci când alții se interesează de noi.

4.Zâmbiți!

Zâmbiți, întâlniți oamenii cu bucurie dar nu cu o față mohorâtă.

5. Numiți persoanele pe nume.

Țineți minte că numele unei persoane este cel mai iubit cuvânt pentru el.

6. Fiți un bun asultător. Determinați-i pe alții să vorbească despre

sine.

Dacă vreți să fiți un interlocutor bun, învățați-vă să ascultați.
Micile probleme ale oamenilor îi interesează mult mai mult decât foametea din Africa.

7.Vorbiți doar în domeniul intereselor interlocutorului vostru.

8. Dați-le oamenilor posibiltatea să-și simtă importanța.

9. În orice ceartă, evită cearta.

10. Respectați părerile străine. Niciodată nu spuneți direct unui alt om că nu are dreptate.

11. Dacă nu aveți dreptate, recunoașteți aceasta imediat și sincer.

12. Puneți întrebări sau făceți așa ca interlocutorul D-voastră de la bun început să vă răspundă cu DA...DA...

13. Dacă vreți să impuneți unei persoane punctul -voastră de vedere, făceți ca el să simtă că ideea îi aparține lui.

Ca să schimbați părerea sau atitudinea unei persoane fără a o supăra trebuie să:
 

1. Începeți cu laude și recunoașterea virtuților.

2. Dacă trebuie să atragi atenția la greșelile altuia, fă-o în mod indirect.

3. Înainte de a critica pe altul vorbește despre greșelile proprii.

4. Pune întrebări în loc de a da ordine.

5. Dă-i omului posibilitatea de a-și salva fața, prestigiul.

14. Când aveți de vorbit ceva, fiți încrezut în ceea ce spuneți.

15. Un discurs reușit constă în faptul că în timpul lui trebuie să:

a. Schimbați mereu intonația în funcție de cele spuse de D-voastră.

b. Vorbiți mai rar atunci când vreți să accentuați ceva.

c. Faceți o pauză până și după gândurile importante.

d. Gesticulați când e nevoie.

e. Apelați la comparații.

1. Fii atent în privința utilizării timpului. Înainte de a face un lucru oarecare ce necesită un anumit timp, gândește-te ce folos real îți dă acest lucru pe care vrei să-l faci sau îl faci acum. În cazul în care acțiunea nu dă rezultate apreciabile — respinge-o.

2. Panifică-ți acțiunile în timp. Stabilește intervale temporale pentru activități sau pentru atingerea scopului.

3.Nu uita că fiecare moment din timp poate fi folosit concomitent pentru mai multe acțiuni.

Toate acțiunile pe care le avem de făcut trebuie să le împărțim în 4 categorii: A,B,C,D — reieșind din importanța și urgența lor.

A — sunt treburile cele mai importante și stringente, îndeplinirea cărora solicită eforturi zilnice. Ele au prioritate categorică față de celelalte și trebuie efectuate imediat.

B — sunt treburile importante dar nu urgente. În acest caz trebuie să ne trasăm scopuri de lungă durată și să determinăm de ce avem nevoie pentru a le efectua. De exemplu învățarea unei limbi străine.

C — sunt treburile urgente dar nu importante.

D — treburile care nu sunt nici importante și nici urgente.

Îndeplinim pe rând acțiunile din grupul A, apoi B, C și D.